Privesc fără-ncetare
spre lumea neştiută,
prin porţile deschise
de gândul călător,
iar timpu-mi luminează
voinţa absolută
cu faruri de speranţă
aprinse-n viitor.
Nu am găsit palate
pe căile parcurse,
m-am rătăcit adesea
pe drumurile noi,
am mers însă-nainte,
cu visurile toate,
fără-a privi vreodată
cu teamă înapoi.
Am adunat, cu trudă,
învăţătură dreaptă,
luciri nemărginite
destinului să-i dau,
am chibzuit temeinic
ca fiecare faptă
lumină să-mi aducă
pe locu-n care stau.
Discipolii cu har
m-au însoţit la greu
pe calea-ntrevăzută
în orizontul lor,
cu fapta şi cu gândul
i-am ocrotit mereu
ca zborul lor prin lume
să fie mai uşor.
Privind acum în urmă
la tot ce am lăsat,
din gândurile mele,
din sufletu-nsorit,
prieteni dragi, aş spune
că pot fi împăcat,
iar pomul vieţii mele
din nou a înflorit.
-->
Comentarii