POTECI
Păşesc poteci pe-înaripate stări,
înghesuita-mi vreme între peneluri,
sub vânt rumoare,rece peste zări,
pe unde-un dor, mă poartă-n mii de feluri.
Păşesc spre-un ram, cu un cuib al aşteptării,
spre frunza lui în galben dor uitată,
ce-mi pune jug, să nu te dau uitării,
să te întreb de-o clipă-adevărată.
Doar eu păşesc, tu ai plecat pe ape,
când sfori de friguri împletesc cărări,
eu le-aş străbate acele drumuri toate,
să trag perdeaua unei depărtări.
Să-mi flămânzesc suspinul meu tacit,
în drum să-mi ieşi,lumină deodată,
în zarea dintr-un cuib iubit
şi-n locul sfânt, doar noi, din lumea toată.
Păşesc poteci, spre clipă sfântă a noastră,
spre sudul căruia cu-atâta drag mă închin,
s-aducă mai aproape zarea albastră
şi-n dreptul meu să te opreşti puţin.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii