Ating condeiul, foile albe sunt pline,
Frunzele liniştite se odihnesc pe alei.
Mă gândesc mereu la ziua de mâine,
Au îngălbenit toate frunzele dalei.
Sunt copleşită deseori de gânduri,
Un cântec vechi ascultăm în surdină.
Ascund clipele toamnei pe rânduri,
Aleea este acoperită de multă rugină.
Uite, vreau să-ţi scriu câteva cuvinte,
Trec zile, nopţi, adun câteva frunze,
Poveşti multe am mereu în minte,
Dansează ploaia, începe să ne amuze.
Uşile casei mele sunt deschise larg,
Îţi scriu ceva şi azi…, nu sunt tristă.
Printre frunzele uscate vreau să alerg.
În fiecare toamnă o poveste există.
Câteva rânduri, demult le-am şters,
„Să nu răceşti, este mai răcoare!”
Strâng ritmurile toamnei într-un vers,
Pe uşă, toamna vrea să se strecoare.
15.10.2017
-->
Comentarii