Poveştile s-au aşternut din noapte,
pe pământ,
pe ramuri de copaci,
de vânt,
peste noi cum alergam nămeţii-n zori
să-Ţi multumim.
În zi, ascuns dupa un geam, o fereastră,
îmi spălam ochii cu jocul fulgilor de nea.
Iubirea dansa.
Copilăria îmi juca zăpada cu mâinile strânse în mănuşi
şi fulare în jurul pieptului, pe gât se topea, curgea şirag,
şiroaie pe spate şi obrajii erau roşii, îmbujoraţi, bucurie
a timpului în timp
şi lemnele aşezate cuminţi, aşteptau focul din seară
şi pe noi,
pe toţi,
fierţi,
fierbinţi
şi uzi sporovăind,
cântând pe limbi de lumină din sobă şi-o cană cu vin.
17.01.2016 ora 12,45’
-->
Comentarii