Stau troienit de vise privind în depărtare,
Pierdut în al iubirii destin neîmplinit
Și-o plapumă de stele de dincolo de zare
Mi-acoperă azi trupul de gânduri ostenit.
Și cad într-o visare a unor vremi apuse,
Țesând din amintiri povestea de-nceput,
Trăind parcă aievea dorințele nespuse
Pierdute în uitare, în vremuri din trecut.
Ploua din universul eternelor iubiri
Cu bucurie-n suflet și lacrimi fericite,
Pe care cu săruturi și zâmbet în priviri
Eu le sorbeam cu sete simțindu-le dorite,
Căci lacrimi de iubire s-au scurs pe-al tău obraz,
Atunci, la începuturi, când tineri mai eram
Și când credeam că nimeni nu poate sta zăgaz
În fața fericirii ce tare ne-o doream.
Simțeam că veșnicia parc-a intrat în noi
Și că eram stăpânii întregii omeniri,
Aveam o lume-a noastră în care amândoi
Trăiam cu pasiune primele iubiri.
Mirifica poveste de zor s-a-nfiripat,
Eram în al tău suflet, erai sufletul meu,
Ca o zeiță bună c-un gând innaripat
Tu mi-ai deschis cărarea cum mi-am dorit-o eu.
Eram pe-un țărm de vis prea plini de fericire,
Pluteam în universul doar pentru noi creat
Și nu credeam vreodată că trainica iubire
N-o s-o trăim de-a pururi cu sufletu-mpacat.
Dar vremea așternuse peste noi uitarea
Că împotriva noastră a fost cumplit destin,
Si am rămas acuma doar cu alinarea
Acestor amintiri a timpului divin.
Căprar Florin
-->
Comentarii
Multumesc frumos doamna Lenus !
Felicitări!