-Bea apă, tăntălăule, urlu la el! Apoi, îi şoptesc: spune încet ce se întâmplă. Tuşeşte tare şi vorbeşte şoptit, ca să nu observe ceilalţi. Ai o şansă să te ajut, n-o irosi. Urlu iar: ,,Bea măi băiatule apă, n-auzi?”
Cu buzele învineţite de frică, tuşind din când în când, băiatul mi-a zis că infractorii din celula în care stătea smulseseră primul rând de gratii şi că lucrau cu oarecare viteză la cel de al doilea rând, în idea că vor reuşi să evadeze. Cum se întâmplase asta? Făcuseră rost de o pânză de bomfaier, pe care o ascundeau pe undeva prin celulă. Rupseseră un picior de la unul dintre paturi, pe care să-l folosească în chip de armă , cu care să atace agentul de poliţie, când deschidea uşa dimineaţa.
-Stai liniştit, i-am zis, du-te înapoi şi poartă-te normal. Ai încredere în mine şi nu te da singur de gol. Ştiu că sunt periculoşi şi mă bucur că mi-ai spus, iar pentru asta te asigur că n-am să-ţi pun viaţa în pericol. Ai să vezi că nu ţi se va întâmpla nimic. Totul este să fii tu calm. Copilul a plecat în celulă. I-am urmărit reacţiile. Din când în când treceam prin faţa celulei în care era, fără să privesc direct la el. Vorbeam cu alţi deţinuţi, din apropierea celulei cu pricina, ca el să ştie că sunt acolo şi că trebuie să-şi păstreze firea. Îi auzeam vorbind ţigăneşte pe cei despre care mi se spusese că vor să evadeze. Spuneau, printre altele, privindu-mă cu ură: ,,Dă-l dracu’ de prost că nu ştie nimic, nu i-a spus bidiviu ăsta, ne-am speriat degeaba. La noapte ne pornim iar la treabă, că nu mai avem mult. Îi crăp eu capu’ gaborului ăsta, mâine dimineaţă când ne deschide uşa să ducem tineta”.
Bineînţeles că am raportat imediat situaţia. Am comunicat şi colegilor mei descoperirea, ca să vegheze şi ei , până la intervenţia în forţă a Grupului Operativ. S-au luat imediat măsuri, care au rezovat pe loc incidentul. Am protejat minorul, care îmi adusese la cunoştinţă informaţia foarte preţioasă pentru noi. Totuşi m-a mirat că, deşi este o restricţie şi un control foarte riguros, deţinuţii au reuşit să introducă în incintă pânza aceea metalică.
Caty Urucu - Onoare , Caracter şi Adevăr
-->
Comentarii
Vă mulţumesc, Mihaela Moroşanu!
Cu toate restricțiile din lume, să nu uităm că majoritatea deținuților sunt foarte inteligenți, ptr că multe infracțiuni și crime sunt conduse de o gândire rece și calculate până la extreme. Citit cu drag.