Poveste de dragoste(1)

[Nuta Istrate Gangan]

Calul necheză uşor. EL zâmbi, struni animalul şi sări sprinten din şa. Îl bătu  pe grumaz apoi îl lasă liber. Şi el zărise ceva. Mai de sus. Se apropie  fără zgomot. Faţa i se destinse într-un zâmbet larg.

      Fata aţipise într-o poziţie relaxată,  cu genunchiul stâng uşor îndoit, obrazul lăsat uşor pe umbra umărului drept. Avea braţele întinse pe lângă corp şi degetele îi erau răsfirate. EL văzu sticluţa cu ojă şi zâmbi. Alături o carte deschisă, ochelarii de soare, șlapii şi sutienul de la costumul de baie. Sânii i se odihneau cuminţi, alintaţi, coborând şi urcând uşor odată cu respiraţia ei regulată. Probabil sunt calzi, gândi EL.
Pentru o clipă inima i se înduioşă. Nu-şi aducea aminte să fi văzut ceva atât de sexy şi romantic în acelaşi timp.Părul fetei era de un roşu stins, şi o şuviţă ondulată i se încolăcise molatec pe gâtul aproape transparent. Se aplecă uşor, ridică fărâma de material şi o strânse în pumn. Se aşeză pe iarba la o mică distanţă de prosopul ei. Pentru o secundă el îi acoperise soarele şi ea tresari speriată. Ţipă scurt, surprinsă apoi într-un gest zadarnic şi târziu îşi acoperi sânii cu palmele.
"Ai greşit",  gândi EL. Unghiile roşii se decupau perfect pe pielea albă. Îl privi drept în ochi, lung şi dezaprobator. De parcă îl prinsese la furat.
Nu îi e frică, gândi EL. Alta ar fi luat-o la fugă.
"E al tău? L-am găsit pe aici. Încerca un zâmbet ştrengar arătându-i sutienul.
EA nu zâmbi. Nici măcar o secundă. Încercă să-şi acopere sânii doar cu braţul stâng. Palma dreaptă întinsă spre el aştepta.
EL doar o privi pentru o secundă lungă, apoi se simţi nedrept. Pentru o clipă privirea lui o îmbrăţişă cu  totul ,de la picioarele uşor bronzate la umerii rotunzi, la ochii, acum săgeţi verzi. Îi întinse sutienul regretând faptul că a nedreptăţit-o.
A doua greşeală, gândi.
EA se întoarse brusc cu spatele încercând să-şi fixeze ţinuta într-un gest rapid şi precipitat şi pentru o clipă el îi zări zvâcnirea sânului stâng scăpat din strânsoare palmelor. Îşi simţi arsura sângelui. Ochii i se plimbară cu totală neruşinare pe linia lină a spatelui EI şi zâmbi la gesturile ei sigure şi necesare.Orice femeie are felul acela inconfundabil de a-şi ajusta sutienul. Se aplecă să-şi strângă lucrurile.
"Hei, nu trebuie să pleci.
O privire de-a ei a fost de-ajuns.
Nu era speriată, nu era furioasă şi, ciudat, nu arăta că ar fi fost jignită.
Pentru o secundă a avut impresia că ochii ei au văzut dincolo de el. Îşi simţi inima strânsă în inelul verde al ochilor ei şi avu impresia că timpul şi-a oprit scurgerea. Simţi ceva, că o uşoară durere în capul pieptului, ceva infinit şi neexplicabil. Simţi teribil nevoia să întindă mâna şi să-i îndepărteze o şuviţă rebelă de pe obraz.Vroia să-i simtă textura şi să-i atingă pentru o secundă obrazul cu dosul degetelor. Nu ştia de unde i-a venit acest impuls, această dorinţă de a o simţi.
Era o străină. Doar o fată care astăzi a preferat să fie singură, să-şi vopsească unghiile, să citească şi să-şi răsfeţe sânii un pic la soare într-o duminică frumoasă de început de vara brașoveană, departe de asfaltul încins al oraşului.


 Îşi trecu degetele prin păr, oftă, o mai privi o secundă lungă, apoi fluieră uşor.
Sub privirile ei uimite, calul apăru alergând uşor şi dintr-un salt el încalecă.
Aproape că zâmbi.
Zâmbi şi el cu ochii întrebători.
"Ai cal..."
Avea vocea uşor răguşită şi el îi simţi rezonanţa până la cele mai ascunse corzi ale sufletului lui de bărbat singur. Prea singur şi de prea mult vreme.
Începu să râdă:
"Da, am cal".
Trase uşor de hăţ şi calul făcu câţiva paşi. Apoi se întoarse.
"Sunt sus". Arată cu capul spre vârful Pietrei Mari şi apoi o mai privi preţ de câteva secunde cu un fel de luare aminte.
"Ai grijă cu soarele ăsta. E periculos şi păcat de sâni. Sunt frumoşi!"
Dădu pinteni calului şi acesta incepu  să urce spre Familiar.
Ea îl privi până când El devenise doar o umbră printre copacii deşi.
El întoarse o dată capul înapoi şi un gând răzleţ îi răzvrăti sângele.
Dar se răzgândi. O femeie, chiar şi aceea din vale, cu sânii aceia albi şi îndrăzneţi, era ultimul lucru la care îşi putea permite să se gândească.
Nu acum. Nu încă.

[Dobrin Mariana]

Recitit cu placere!

[Nuta Istrate Gangan]

Multumesc:)

[Gordan Mircea]

tentant...

[antonymary]

[Veronica Carjeu]

Foarte frumos inceputul povestii de dragoste! Felicitari!

[Delia Staniloiu]

Mi-a fost aşa de dor de proza ta, doamnă Gangan...

[Ioan Muntean]

[Ioan Muntean]

[Ioan Muntean]

[Ioan Muntean]

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]