POVESTE DE PRIMĂVARĂ - autor Mariana Dobrin


În zori, primăvara îmi bate în geam:
„Hai, vino la mine afară!”,
îmi face semn să mă grăbesc.
Mă îmbrac repede, dar foarte atent,
de obicei sunt foarte pedantă,
mă asortez până la ultimul detaliu!
Cu înfăţişare proaspătă ies val-vârtej pe uşă,
doar am o întlnire importantă.
La ieşire, aleargă în întâmpinarea mea
PIMĂVARA.
Mă sărută afectuasă pe obraz
şi mă ia de braţ prieteneşte.
Îmi spune: am o surpriză pemtru tine,
o să mergem în oraş.
Îi face semn  cu ochiul SOARELUI să vină cu noi
şi împreună începem hoinăreala.
Mai întâi luăm la cutreierat aleile,
apoi ne pierdem urma ascunzăndu-ne
prin zumzetul parcurilor, pe sub tei şi castani.
În ramuri fierbe seva şi mugurii plesnesc,
amestec de arome, suav parfum pluteşte,
privirea ameţită aleargă cu nesaţ
şi SOARELE ne-ndeamnă, ne mângăie blajin,
precum o alintare privrea lui m-atinge,
Cu razele-i se joacă, prin părul meu, ştrengar.
Un cântec de lumină, miresme, vis de flori
se furişează-n suflet, îmi dă un dor de viaţă,
am degete-nflorite, priviri scânteietoare
Ş-aş vrea să-mi crească aripi, la EL aş vrea să zbor
să-i spun că ... îl ador, să-l măngâi pe o rază.
Căldura lui divină m-atrage ... ca o vrajă.
Mi-e rochia ... o boare din floare de salcâm,
mi-a dat-o PRIMĂVARA, ca semn de preţuire,
se unduieşte moale pe trupu-mi de vioară
şi-acuma vin la tine să-mi spui că sunt frumoasă.
Sunt ... ca o PRIMĂVARĂ! Hai, SOARE, spune, spune!
Atuncea, PRIMĂVARA a devenit geloasă,
vedea că sunt vrăjit, mai mult decăt se cade,
de prea măritul SOARE şi m-a luat de-o parte,
m-a aşezat pe-o bancă şi-un braţ de ghiocei
pe jos mi-a aşezat. Apoi un stol de păsări
a adunat în dată, le-a pus să-mi cânte toate
măiastru-n dulce grai, părea un cor de îngeri!
O, Doamne, sunt în rai?
Atuci s-a aşezat cu grijă lângă mine
Şi drăgăstos o mână pe umăr ea mi-a pus,
Era înmiresmată cu un parfum suav
de proaspete zambile, narcise, toporaşi,
Aproape-am adormit pe braţu-i mătăsos.
I-am mulţumit frumos că azi a stat cu mine
şi, între anotimpuri, e preferata mea!
Ea mi-a zîmbit şegalnic, vedea că-s fericită.
I-am spus că pentu azi plimbare-a fost de-ajuns,
dar mâine, negreşit, eu o voi căuta.
Să mă aştepte-n parc, chiar pe această bancă,
în braţe cu zambile şi multe flori de tei.

PS:
Poate-aşa... din întîmplare

Vei citi aceste rânduri

Şi îmi pun o întrebare:

Care sunt a tale gânduri?

 

1979308658?profile=original

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Iti multumesc , Mircea,1939346939?profile=original pt. semnul de lectura si pt. gandul frumos!
  • ...am degete-nflorite, priviri scânteietoare

    floare, ce râde la soare

    ești

    și să rămâi...

    cu drag

  • Luiza, versurile tale mi-au picurat in suflet mir. Iti multumesc pt. acest cadou minunat si-ti doresc mult succes si inspiratie.

    În orice seară  gând să ai curat
    Şi parfumat ca vinul din ulcele,
    Condeiul să îţi fie inspirat
    Şi sclipitor… ca cerul plin de stele!

               Cu drag,

                     Mariana Dobrin

    1939346915?profile=original

  • Ce primăvară mi-ai adus în cale

    Uitasem lângă ea cât e de bine

    Şi cum păşind pe-alei de braţ, agale,

    Las în trecut tristeţe şi suspine...

     

    Ce parfumat e cerul lângă tine

    Şi flori de tei simt cum m-ating pe pleoape

    Tot orizontul simt că-mi aparţine

    Şi trupul tău cel cald, e-atât de-aproape...

  • Va multumesc pt. vizita, lectura si aprecieri Flore si Lenus!!!!!!!!!!!!
                     Cu prietenie,

                               Mariana Dobrin1939346685?profile=original

  • Grin.gif
  • Mulţumesc pentru aceste versuri minunate...Felicitări!
Acest răspuns a fost șters.
-->