Tu ai fost poezia mea
pierdută dintr-o întâmplare,
Cocorii mi-au ales o stea
din Universul tău cel mare...
Privesc spre zări şi te aştept,
cu mine a rămas doar vântul
Şi chiar de ştiu că nu e drept
încerc să-mi amintesc cuvântul.
Tu care mi-aduceai floarea din vis,
te-ai rătăcit fără de vină,
Tu prinţul ce cu inima m-ai prins,
te-ai dus spre margini de lumină.
N-am să te strig căci n-ai să vii,
doar umbra dorului mă doare,
O frunză pribegeşte-n vii,
când dragostea e închisoare.
Eşarfa-mi flutură spre nori,
doi ochi înlăcrimaţi te-aşteaptă
Şi simt că vor veni ninsori
ce-mi vor găsi cărarea dreapta.
Vioara plânge-n suflet aruncată,
rănită sunt şi eu de vânt şi ploi,
Povestea mea de altădată,
te-aşteaptă să vii înapoi.
Daniel Luca 05 10 2016
-->
Comentarii
..lecturat cu placere ..admiratie sincera ..
"umbra dorului ma doare" ...frumos spus...