Vezi, prințe,-am storurile trase...
Palatul tot mi-e din cleștar
Și giurgiuvelele mi-s roase
De-un timp zburat din calendar!
Pe marmura aceasta rece,
Îngenuncheată-s de Zadar
Iar frigu-ncearcă să-mi disece
Bolându-mi palid osuar...
Mânjiți mi-s ochii-acum de smogul
Ce dinaintea mea plutește,
Să nu-ți văd, prințe, inorogul
Cum vine... Vino-mi! Mă răpește!
Că dor iubitule-aste clipe!
Durerea-i singura-mi vecină!
Îmi curge cobalt din aripe...
Adu-mi sărutul tău - morfină!
Și-mi suie-n turn și mă coboară,
Apoi, tu, clopotul mi-l bate!
Ca printre vii să mă-ntorc iară,
Să-mi fug din lanțuri și lăcate!
Livia Frunză
-->
Comentarii