S-a oprit furtuna, și o ceață deasă a coborât asupra nostră,
Cerul pare un albastru spălăcit, și soarele se lupta-n zadar să iasă....
E prea multă ceață.
Nu mai cad torenți de lacrimi peste orașul scufundat,
În liniște și agonie, pâcla, fum și iz de iarnă
Cred că vine de la ceață.
Asemenea zilelor de iarna cenușii, totul pare gri și agonizat,
Nu mai plouă deprimant, e doar viață fără moarte și e moarte peste tot...
E întuneric și e haos...doar ceață!
Nu se arată nicio lumină demonică-n haos, niciun licăr de speranță...
Suntem asemenea nebunilor ce rătăcesc aiurea prin viață, suntem pustiiți și fără vlaga...
Noroc ca ne-a mai rămas un gram de nebunie să putem vedea dincolo de ceață.
Katherina Andreescu.
-->
Comentarii