Prea tristă durerea coboară în mare
Din imnul iubirii nevrotic se-adapă
Cuvinte de dor cu al inimii chin
Iar cerul cu lacrimi lovindu-mă sapă
În ancora vieții cu norii ce vin.
Prea tristă durerea coboară în mare
Și iată o odă mă-năbușe-n gând
Dar cântecul vieții se aude în zare
Ca îngerii albi din aripe dând.
E noapte și goale doar tălpile lumii
Mai ard în frigul cuvintelor vechi
Iar cerul înoată în privirile lunii
Și visele-n ploaie dansează-n perechi.
Dar imnul iubirii pe drumuri nevrotic
Răsună devreme și arde în lut
Iar dorul revine atât de haotic
În sufletul meu acuma căzut.
Armură mi-aș pune o mână de stele
Cu ele să birui al inimii cânt
În care mă leagăn pe visele mele
Ca îngerii toți pe aripi de vânt.
Dar noaptea aceasta foșnește din clipă
Zâmbindu-mi în față atât de perfid
Iar dorul de tine e-n mine risipă
Pe când tu m-ascunzi în gânduri timid.
-->
Comentarii