Prefă-mă, femeie, într-un cal de lemn!

Prefă-mă, femeie, într-un cal de lemnŞi hamuri să-mi pui şi căpăstru,Zeiţă, călare pe mine, solemn,Struneşte-mi copita-n buestru…Împlântă-mi, în pântec, pinteni de aur,Dârlogii să-i tragi cu putereŞi voi izbi cu potcoava-n balaur,Căci milă nu am de himere.Lovind, cu sete, cravaşa în crupă,Că mă alinti eu simt, doar atunci;Sunt un rebel, izgonit de la trupă,C-am uitat cele zece porunci.Scârţâie lemnul ca un dulce blestemCând în spate pe tine te amŞi de lumea parşivă nu mă mai temC-o să mă facă, mâine… salam.Zăbala nu o muşc că-mi este sfântă.În galop dansez sub coapse moi.Eu sunt un cal de lemn ce nu cuvântă,Nici ovăz nu vreau şi nici trifoi!
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->