Fumegă pământul, tată.
Vocile se (cu)tremură toate şi încă n-am aflat de ce.
De frică, de teamă, de dor, de bucurie că vine Învierea?
Şoptesc plânsul de miei, îşi picură culori pe ouă,
îşi toacă păcatele, oamenii, le învelesc în foi de viţă
sau de varză, le pun la fiert, să ardă, să strige ca din
gură de şarpe of-ul îndreptării şi Sufletul, unde e?
Îşi zboară aripile
pe cerul învelit în giulgiul răstignirii
patimilor noastre.
Se cântă prohodul.
Totul e nimic şi nimic e totul.
10.04.2015, ora 15,30’
-->
Comentarii