Rugina se curge acum de la robinet, din mine
ies toate culorile de roşu, de maron, de negru
(a)mestecate cu albastru sau e alb transparent
de la izvor, de dor şi mă aflu în pragul celor
34 rămase trepte coborâte la cer şi urc un caldarâm de gânduri, în şoaptă,
să le tac, să nu trezesc din somn ciripitul din flori sau ghiocei, toporaşi
şi-ncet
şi-ncep
să (mă) curăţ de haine, cărări batute
şi
lumina n-o aprind în lumina din zi.
Mai am timp să mă dor în noapte şi stau şi aştept
curajul să vină, să privesc cum mă plouă păsările
deschid aripile şi zboară muguri se desfac, creşte
copacul şi cruce cioplesc răstignite păcate...
Mă spovedesc cu bune şi cu rele, doar, să nu mă lăsaţi să-nchid ochii
înainte de apus. În răsărit e cel mai frumos amurg, când zorii se îngână.
Mă iartă tu
şi tu
şi tu
şi cel care a rămas
şi cel ce dă să vină.
Eu am trecut demult şi mă mai trec o clipă.
22.02.2016 ora 13,52’
-->
Comentarii