Un sfârșit răcoros de Octombrie 2025, cu nopți reci și zile fie posomorâte, fie ceva mai înseninate, dar cu raze solare tot mai distante și neputincioase, și un început de Noiembrie 2025 în care ne îndreptăm gândurile deja către sărbătorile de iarnă și către finalul de an… Natura se găsește din nou în marele regres, iar păsărele zgribulite confirmă că toamna a avansat binișor. Am reușit să realizez principalele activități prin grădină în proporții aproape totale spre deosebire de alți ani când rămânea câte ceva și pentru primăvară… Când mi-am dorit să fiu un pic mai activ, atât prin grădină și curte, cât și în cameră în mediul online, m-am energizat cu câte un fresh de mere, gutui și ghimbir, cu câte o limonadă de lămâie, un capucino sau cu câte un pahar de must. Frunzele încep să cadă șuvoi și trimit cu gândul la toamnele clasice dominate de umiditate și temperaturi scăzute și de stările de nostalgie pe care muritorii le ”încasează”…
Zilele orașului Oradea au adus în orașul de pe Crișul Repede multe formații și mulți vizitatori… În prima seară, am reușit să particip și eu la momentele de deschidere și apoi la splendidul concert susținut de către Corul Madrigal, dirijat de Anna Ungureanu… Un regal cu voci minunate și măiastre, exersate timp îndelungat și apreciate la nivel internațional. Corul Madrigal a încântat pe scenă atât prin prestația muzicală, cât și prin cea vestimentară… Excelența purtată la cel mai înalt rang a obținut numeroase aplauze și exclamații de admirație. Ulterior, proiecțiile pe fațadele clădirilor art-nouveau și formațiile de muzică ușoară au atras numeroși tineri bihoreni și chiar din străinătate. Am rămas în zona centrală a orașului până după miezul nopții, fapt rarisim pentru mine… Cred că prestația Corului Madrigal a validat notorietatea evenimentului, orașul Oradea fermecând încă o dată vizitatorii și reușind să răsfețe prin oferta sa pe fiecare… Într-o altă zi, Asociația Top Formalis propunea o activitate comună ( profesori – elevi ) pentru o cunoaștere a stilurilor arhitectonice ale orașului ( în special art-nouveau ) printr-o competiție pe echipe… La final, atât profesori și elevi, cât și eu ( fost profesor, actualmente blogger cultural-științific și autor ) am fost răsplătiți cu câte o bombonică și cu câte un creion cu marca ”visit Oradea” ! Emil Cioran spunea că ”muzica este timp sonor”, Confucius spunea că ”muzica e ritm”, iar elvețianul Ernest Ansermet observa că ”muzica a început prin cântec, iar cântecul este cea mai bună inițiere în muzică”…
În săptămâna următoare am participat la Turneul de Șah standard de la Diosig, Bihor unde în prima zi, la fel ca anul trecut, am obținut două victorii, dar a doua zi am pierdut toate cele trei partide… Din nou, un semi-eșec pentru mine și mi-e frică că ratingul propriu FIDE va fi ușor afectat. Momentele de destindere au prilejuit întâlnirea cu șahiști și amici mai vechi, iar zilele petrecute în localitatea bihoreană s-au dovedit a fi inspiratoare ! Trebuie să stabilesc exact de ce șahul de acasă nu s-a potrivit cu cel de la turneu…
O bucurie suplimentară a venit când am fost anunțat că am primit un premiu special la Festivalul Internațional al Aforismului de la Tecuci – Premiul Special al Revistei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec… O parte a aforismelor mele sunt publicate în Antologia Festivalului aflat la a IX-a ediție ! Nu am participat la festivitatea de premiere din motive obiective, dar am fost invitat cu mult entuziasm de către organizatori și țin să le mulțumesc și pe această cale pentru deschidere și pentru aprecierea intențiilor mele. Din fericire, în acest domeniu, după o lungă perioadă de convalescență, a avut loc la Wroclaw, Polonia, în 24-25 octombrie 2025, prima conferință internațională a aforismului… Cred că aforismul poate forma și educa, poate constitui o punte de dialog între oameni și generații, poate trimite mințile umane în stări de meditare și înțelepți atunci când nimeni nu mai speră în evoluții pozitive. Fără aforism lumea ar fi mult mai săracă, iar diletantismul în plan politic și societal poate fi explicat la nivel internațional într-o mare măsură și de inabilitatea de a stăpâni retorica de către cei care doresc cu orice preț puterea… Aforismul poate contribui, în opinia mea, la construirea unei lumi mai bună și la o înțelegere profundă, subtilă și exactă a lucrurilor și situațiilor, a umanității și universului… De fapt, aforismul este quintesența oricărei forme de exprimare ! Vă propun un aforism propriu cu care am participat la concursul de la Tecuci: ”Universul științei și al dialogului cultural interuman gravitează în jurul cărții. Cartea este laptele matern al civilizației”…
În aceeași perioadă am primit câte o recenzie la volumul meu de eseuri și la cel de triolete din partea domnului Ioan Muntean, autor, critic literar, administrator al unei minunate platforme dedicată literaturii – Cronopedia ! Recenziile mă onorează și aduc pe această cale mulțumiri autorului acestora și pentru faptul că și-a făcut timp să îmi parcurgă scriitura ! Ceea ce mă bucură cel mai mult e faptul că recenzorul volumelor mele a înțeles pe deplin intențiile și demersul meu și, spre surprinderea mea, le-a comparat cu lucrările de același gen ale unor autori români hiper-consacrați… În fine, consider că nu pot fi acuzat de narcisism literar și, dincolo de orice, cred că volumele mele pot fi parcurse de către oricine fără a-i dăuna, indiferent de vârstă și de locul unde realizează această lectură ! Aș evidenția un text din Dionisos din Halicarnas ( Despre armonioasa potrivire a cuvintelor): ” Potrivirea cuvintelor alăturate înseamnă, așa cum ne arată însăși denumirea, o alăturare anume a părților vorbirii, – materiale numite de unii elementele rostirii. Pe acestea Theodectes și Aristotel, precum și cei care filosofau în aceeași perioadă le-au cuprins în trei categorii, considerate de ei părți elementare ale rostirii: numele, verbele și conjuncțiile. În perioada următoare, alți cărturari, mai ales fruntașii învățăturii stoice, au extins până la patru numărul părților, despărțind conjuncțiile de articole. Mai apoi, succesorii lor au separat de celelalte nume ”apelativele”, ajungând astfel să dea la iveală cinci părți elementare. Alții, deosebind pronumele de nume, au creat al șaselea element. În sfârșit, au venit și învățații care au despărțit adverbele de grupul verbelor, prepozițiile de conjuncții și participiile de celelalte apelative; în afară de toate acestea, unii au introdus și alte diviziuni; astfel încât au sporit considerabil numărul părților elementare ale vorbirii. Despre semnificația lor se poate vorbi mult și bine. Oricum ar fi, o anumită împletire și alăturare a elementelor fie că se leagă cele trei părți elementare, sau cele patru sau oricâte ar fi ele la număr, ne permite să să formăm așa-numitele membre, KOLA, ale vorbirii; mai departe, îmbinarea membrelor potrivit armoniei desăvârșește perioadele, iar acestea la rândul lor vor împlini alcătuirea discursului întreg”…
Mulți locuitori ai planetei au așteptat cu sufletul la gură să afle către cine se îndreaptă premiile Nobel în acest an… În funcție de domenii, rând pe rând, s-au aflat numele câștigătorilor. Premiul Nobel pentru Pace a fost primit de către o militantă pentru pace și democrație din Venezuela, iar cele pentru științe ( chimie, fizică, biologie ) au fost primite de către echipe de profesori universitari și cercetători din lumea occidentală cu contribuții semnificative la evoluția științifică… Premiul Nobel pentru Literatură a fost acordat unui scriitor foarte apropiat de spațiul nostru geografic ( central și sud-est european ) și foarte apropiat de mine, deoarece Laszlo Krasznohorkai locuiește la Gyula, localitate maghiară aflată foarte aproape de frontiera cu România. Subiectele și personajele romanelor sale merită analizate și au atras atenția juriului. Personajele sale par a fi bântuite, lipsite de noroc, stăpânite de vicii, urmărite de trecut și condamnate la uitare și izolare. Nefericirea și eșecul colectiv constituie tabloul general care conduce la situații hilare și macabre deopotrivă, totul în așteptarea unui salvator care nu are de unde să se arate… Descrierile autorului trimit către imagini apocaliptice precum versurile lui Apolonios din Rodos în Argonautica: ” Noaptea cu beznele ei cotropise pământul. Pe mare/ Către Helike și stelele tale, Orion, năierii/ Țintă priveau din corăbii; oricare drumeț sau portarul/ Somnul la fel și-l doreau și târziu adormea toropită / Până și mama, plângându-și copiii pierduți pe vecie./ Nu auzeai niciun câine lătrând, niciun freamăt mai zgomotos. Sub noptaticul văl stăpânea doar tăcerea”…
Pentru a ne liniști definitiv, astrofizicienii confirmă faptul că al treilea obiect interstelar nu este nicidecum o navă extraterestră, așa cum s-au grăbit unii să o catalogheze, ci e, de fapt, un ”cetaceu cosmic”… Adică un obiect interstelar care elimină apă. Cercetătorii au acum o confirmare majoră: apa nu există doar în sistemul nostru solar și apa a existat înaintea sistemului nostru solar deoarece cometa e mai veche decât soarele nostru… Descoperirea acestui detaliu mi se pare absolut fabuloasă ! Pindar are un vers care se potrivește contextului în Oda Pitică: ” Din ale sale adâncuri el scuipă afară/ Neîntinate izvoare de pară cumplită/ Torentele lui răspândesc vâlvătăi fumegânde”… În contrast cu această descoperire epocală și cu eforturile care s-au făcut pentru pace, o veste rea a străbătut din nou planeta: marile puteri reiau testele nucleare și e posibil ca astfel confruntările și ambițiile să se situeze la niveluri noi și periculoase pentru umanitate…
Aș dori să închei cu un triolet personal dedicat Corului Madrigal:
ritmuri de harpă
duioase corzile de harpă
ating în vis auzul meu…
e picurul căzut în apă –
duioase corzile de harpă…
vibrez când iadul tot se surpă
sub ritmul tău purtat de zmeu;
duioase corzile de harpă
ating în vis auzul meu…
Vă doresc o lună Noiembrie 2025 fortificatoare, benefică și plină de inspirație … !
-->
Comentarii
Textul surprinde cu sensibilitate trecerea anotimpurilor și transformările interioare ale autorului, care găsește în activitățile cotidiene și în cultură un refugiu și o sursă de inspirație. Descrierea orașului Oradea în sărbătoare, cu accent pe prestanța Corului Madrigal, reflectă admirația pentru artă și tradiție. Totodată, momentele de introspecție legate de turneul de șah și succesul la Festivalul Internațional al Aforismului aduc autenticitate, relevând un spirit activ și reflexiv. Finalul, cu referințe cosmice și cu trioletul dedicat, reușește să îmbine lirismul cu reflecția filosofică, oferind o încheiere emoțională și memorabilă.
Mulţumim!