Când ochii mei sunt trişti şi mâinile lăsate
Şi paşii grei mă duc pe drumuri neumblate,
Când gândul rătăceşte la cei ce nu mă vor
La tine bunătatea-i un nesecat izvor.
Mi-ai oferit un umăr ca sprijin permanent
Şi rănilor săpate le-ai fost un pansament,
Din umbrele tăcerii răsfăţul mi-ai vegheat
Şi mi-ai întins o mână când am îngenuncheat.
Dar când am fost ferice şi am uitat de tine
Ţi-ai adunat tăcut, cuvintele puţine,
Şi cu răbdări de aur în nopţi ai aşteptat
Să îmi aduc aminte de sufletu-ţi curat.
Prieten drag mă iartă, şi azi de ziua ta
Cu mulţimiri alese îţi dăruiesc o stea.
O stea pe cerul toamnei în care te-ai născut
Să lumineze clipa când noi ne-am cunoscut.
(Marilena Velicu)
-->
Comentarii
Va multumesc tuturor.
Minunate versuri...Felicitări!
Multumesc mult Dan, m-am gandit la toti prietenii mei cand am scris-o.
Prieten drag mă iartă, şi azi de ziua ta
Cu mulţimiri alese îţi dăruiesc o stea.
O stea pe cerul toamnei în care te-ai născut
Să lumineze clipa când noi ne-am cunoscut .
E minunat să ai un prieten adevărat ân ziua de azi ! Frumos poem, felicitări !