TRĂDĂRI 2

[Delia Staniloiu]

Renunţarea Ianei la facultate fusese prina dintr-un şir lung de erori pe care avea să le facă în viaţă. Între timp, prietenia ei cu Doria se consolida pe zi ce trecea. Şi Doria era o fată necăjită deşi nu prea era conştientă de asta. În ciuda faptului că ducea o viaţă tare grea şi era sufleteşte în bătaia vîntului,era o fire veselă şi romantică a cărei existenţă se desfăşura pe două planuri paralele: unul real care trecea aproape neobservat de Doria şi unul imaginar în care trăia intens şi unde îşi crease o lume a ei ianccesibilă celor din afară unde toate lucrurile erau exact pe măsura nevoilor ei. Asta a ajutat-o să depăşească multe necazuri pe care le-a avut în viaţă. Se născuse la ţară, într-o zonă de munte şi trăise până la zece ani cu mama şi bunicii într-un loc aproape izolat, fără lumină electrică, fără tovărăşia copiilor. O crescuseră bunicii fiindcăi mama era mereu plecată pentru a câştiga bani necesari traiului de zi cu zi. Nu simţise lipsurile nu realizase că sunt săraci căci avea doi bunici care erau atât de bogaţi sufleteşte încât compensase toate lipsurile. Când Doria împlinise zece ani, mama ei se recăsătorise şi plecase la Bucureşti lăsând-o pe Doria în grija bunicilor.A fost un moment tragic în viaţa Doriei. Deşi era foarte ataşată de bunici plecarea mamei a sfâşiat-o pur şi simplu. A plîns aproape neîntrerupt vre-o lună de zile iar cînd s-a oprit era deja depresivă şi făcea crize de spasmofilie şi atacuri de panică. Acestea aveau să o insoţească o lungă perioadă a vieţii ei. După terminarea şcolii elementare Doria a fost luată de mama ei la Bucureşti pentru a face liceul acolo. Impactul cu oraşul şi noua familie a fost dur pentru Doria. A fost primită cu ostilitate de tatăl vitreg dar, cu bucurie de cele două fete ale tatălui vitreg. Cum Doria nu crescuse în preajma tatălui natural era foarte dornică să aibă un tată şi se străduia din răsputeri să-i fie pe plac.Lucrul acesta însă, nu s-a realizat decît foarte târziu în ultimii ani de viaţă ai tatălui vitreg care paralizat fiind rămăsese în grija Doriei. Doria se întreba mereu unde greşeşte de nu poate să intre în graţiile tatălui vitreg şi nu a reuşit să-şi răspundă decât tîrziu când era deja matură şi cu experienţă de viaţă. Vina ei cea mai mare era că era copilul altui bărbat şi lucrul acesta nu se putea schimba cu nimic. Intrase la liceu cu un an mai târziu din cauza buletinului de Bucureşti pe care nu putuse să-l obţină, tatăl vitreg nefiind dispus să o înfieze, lucru care o marcase, apoi după doi ani de liceu la zi fusese nevoită să se mute la seral pentru că tatăl vitreg o trimisese la muncă. Nu se supărase pe el pentru asta, din contra îi fusese recunoscătoare pentru că îi prinsese bine în viaţă. Când o cunoscuse pe Iana era exilată din casa părinţilor în casa cumnatului de la sora vitregă ce-a mare, casă în care locuia mama cumnatului care nu fusese de accord ca ea să se mute acolo. Aici ea nu avea voie să folosească grupul sanitar din casă, iar când avea nevoie să facă asta îşi lua un bilet la film la un cinema de peste drum sau…mergea la prieteni care nu stăteau chiar aşa de aproape. Ion şi Iana locuiau la două staţii de tranvai de ea . Locuitul în casa cumnatului care-I luase mamei Doriei bani mulţi ca să o mute acolo pe motiv că-I vinde partea lui de casă( lucru care s-a dovedit nereal )fusese foarte chinuitor pentru Doria care pe lângă privaţiunile de tot felul se simţea şi pustiitor de singură. Cam în această perioadă a vieţii ei o cunoscuse Doria pe Iana. Le apropiaseră tinereţea, vecinătatea, idealurile. Doria petrecea multe nopţi cu Iana , Ion şi cu prietenii lor din cartier nopţi în care vorbeau şi visau împreună. De multe ori, Doria nu mai pleca acasă şi rămânea la Iana unde dormeau toţi trei într-un pat dar, fericiţi de vecinătate. De multe ori se întîmplase să nu aibă ce mânca seara dar aveau sufletul atât de plin de vise că lucrul acesata nici nu mai conta.

[Mihaela Moşneanu]

Mi-a plăcut şi ma impresionat sfârşitul acestei părţi, ptr că m-a făcut să mă gândesc că atunci când eşti tânăr, nu contează prea mult dacă eşti bogat sau sărac. Ţinereţea este ca acel boboc roşu de trandafir, care este pe cale să se deschidă pentru a deveni o floare superbă a iubirii. Singura deosebire este că viaţa nu este ca acel superb trandafir. 
Aştept continuarea cu drag, Delia. 

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]