Prietenilor din copilărie

Prieteni, unde sunteți?
Pe unde rătăciți?
Că eu, vă caut de atâta vreme
c-aproape toate se duseră
din cele ce ne-om fi greșit...
Mi-e strigătul mototolit de anii,
vrând-nevrând, cedați singurătății
și nici ecou-i nu mă mai mângâie, 
pentru că el, 
sortit, credeam, să vă găsească, 
mă îndemna să sper atuncea când, 
murind, 
a încetat a îmi mai îngâna chemarea.
(Însă, cu timpul, anii-mi dăruiră riduri
și îmi cerură-n schimb auzul...)
Prieteni buni, 
vă vreau ca altă dată
când molipsiți de-atâta voie bună
nu ne păsa că va veni un timp când vom uita
chiar și de ultimele clipe petrecute împreună.
Prieteni, unde sunteți?
Pe unde rătăciți?
Vă cat de-atâta vreme
c-am și încărunțit.
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->