06. (poezie, poem)
~ ciclu Dincolo de toamne ~
vara din ziua de ieri - Memorii în versuri lungi despre iubire, pierdere şi singurătate #1
Motto: „Când firele de păr se țes în alb, privirea nu mai caută drumul de sub picioare, ci cerul care ne-a îngăduit o vreme.” (Anonim)
Primul plâns din zori
prima născută, lumina ochilor mei
Ți-am auzit suspinul în zori de primăvară,
Și-o teamă uriașă în piept o să mă doară,
Țineam în palme viața, o mână de om mic,
Și am simțit atunci că nu mai îmi e frică de nimic.
O fetiță cu ochi limpezi crescut-a la cămin,
Iar astăzi ea îmi umple paharul cel cu vin,
Privesc spre chipul mamei ce-n ea se oglindește,
Și inima bătrână în piept mi se topește.
Voi prețui și mâine zâmbetul tău curat,
Ce peste ani și toamne în casă a vegheat,
Fugeai spre mine-n brațe cu chipul tău cel blând,
Iar eu te voi iubi mereu, pe cer sau pe pământ.
O, universul întreg s-a strâns într-un scutec,
Când îți îngânam în noapte un dulce cântec,
Bătrânul tată plânge de dor și de nesomn,
Iar mâine peste clipe voi fi un simplu domn.
Ai devenit femeie și ai plecat pe drum,
Rămân doar amintiri în casa plină de fum,
Septuagenar și singur, mai aud acel plâns stins,
Ce prima oară-n viață cu dragoste m-a cuprins.
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii