Timpul merge încet, apusul savurează cerul până la venirea nopții.Gândul și-a schimbat locul, acolo sus, între stele. În ritmul ceasornicului vechi caut în suflet urma pașilor pierduți. Sufletul păstrează multe cuvinte nespuse, lângă alte cuvinte care sunt umbra unui gând. De multe ori timpul uneltește, ascuns surâde tuturor, chiar și vieții. Sau este deseori împovărat de atâtea vise îndepărtate.
M-am gândit, am vorbit, am plâns, am râs, am vrut să uit de tipul care se agață de ceasul vechi. Astăzi, dar și ieri, poate și mâine nu vreau decât puțin răgaz printre atâtea gânduri, printre atâtea probleme ale vieții.
S-a veștejit o floare pe masa goală. Zboară timpul, soarele apune, lumina pălește, trec clipele ca firele de nisip în clepsidră. Mă ascund deseori într-o rază a lunii, caut în suflet cuvinte și vise. Privesc cum cad ușor frunzele toamnei printre pașii tăcuți ai ploii. În liniștea clepsidrei mai trece o toamnă, ploaia aruncă frigul peste noi. Lângă geam citesc scrisori vechi, în plicuri încărcate de nisipul amintirilor.
Ascult cântecul ploii colorat de multe emoții adunate printre frunzele toamnei. Sub umbrelă, dansăm în ploaie, nu avem nevoie de călăuză. Cu pași mici alunecăm după acordurile vechii chitări, un cântec pe care îl știm doar noi. Nu-mi place albastrul scorojit al cerului...E liniște, nu se aude decât foșnetul frunzelor .
Ploaia îmi inundă sufletul, răsfoiesc în fiecare picătură o pagină acoperită de vise. În tăcerea ploii reci de toamnă, deschid umbrela, aștept ziua când tu îmi vei deschide umbrela. Strâng umbrela, ploaia se oprește, simt ale toamnei miresme. Câteva picături se zbat într-o pânză de păianjen, așa ne zbatem și noi prin ploile vieții. Timpul se scurge în clepsidră, savurez o melodie dragă mie, Enya, Rein ghemuită în fotoliu. Îmi sprijin fruntea de geamul rece, mai dau o pagină din noianul de amintiri adunat în nisipul clepsidrei. Stropi mari și reci se întorc, acoperă cerul și gândurile mele. Plouă pe terasa dezgolită de vânt, printre gânduri migălesc câteva rânduri. Privesc pe geam, deschid umbrela, fug în curte...pe o creangă doar o gutuie de ploaie spălată. Zâmbesc și o așez lângă câteva crizanteme. Zâmbești și tu, privirea ta mă vindecă de frunza care cade, de ploile toamnei, de multe cuvinte nerostite. Sub umbrelă am plecat de mână prin ploaie, copacii sunt pustii şi goi, noi bucuroși mușcăm din gutuie.
Bântuie vântul toamnei prin nisipul clepsidrei, stropii de ploaie îngheață, ascult Enya, And Winter Came.
-->
Comentarii
Randuri de o mare sensibilitate si profunzime in acelasi timp
Text bine așezat, Melancolic. Felicitări!
Lecturat cu mare drag!♥️