se continuă lupta.
Nici uitarea nu intervine,
rămâne o pată în amintiri
care nu se întinde , dar nici nu iese,
poate fi o cădere în gol
prin întunericul orb.
Timpul nu mai are răbdare,
ucide din vârstă şi ultima dorinţă
fără să aibă remuscări,
un zid prin tăcere apără
chiar şi pe cel învins
cu speranţa revanşei.
Răul interior respiră şi el binele
şi încearcă schimbarea.
Cântar,
pe care din talere să-mi aşez
greşelile dosite?

Comentarii