Adăpostim cruci sub streșini
de suflete, biserici, anotimpuri.
La derulăm fugitiv
în goana motorului turat,
statui ridicate-n nefaste răspântii.
Înfiptă în coșul pieptului
ascultăm durerea
și nu mai știm
este a lor
a Lui
a noastră.
Prin tălpi se scurge timpul!
Comentarii