Un vânt cald se joacă iar în părul meu,
Sufletul înfrunzeşte când vrea Dumnezeu,
În iarna de afară este mereu o primăvară,
Ascult un cântec fără cuvinte la chitară.
Pomul vieţii se încarcă cu multe culori,
Anotimpuri încărcate de flori şi de nori.
Fulgul de nea rătăcit nu vrea să plece,
Privesc cerul atăt de albastru şi rece.
Nu întreb niciodată cerul aici până când,
Ascult cântecul frunzelor mereu cântând.
Astăzi este frig, nu este încă primăvară,
Totul este rece şi gri, nu vreau să ies afară.
Eu te iubesc , o lacrimp cade în batistă
Dar primăvara asta nu este deloc tristă,
Am sufletul scăldat de multe dragi mistere,
Printre ramuri verzi simt a primăverii adiere.
Fără cuvinte acolo unde eşti te iubesc liniştită,
Iarna asta pleacă tristă şi e puţin adormită.
Nu vreau să ştiu niciodată ce spune o lume,
Gândul îmi este liber prin anotimpuri fără urme,
Ascult cântecul iubirii înverzit din frunze,
Pictat frumos de primăvară de mulţi pe pânze.
Mă strecor în gândul meu fug deseori de toate,
Curg picuri de mărgăritare printre lacrimi curate.
O briză uşoară îmi mângăie faţa, oare visez,
Doar că prin valurile vremurilor frumos valsez.
Norii parcă-s pescăruşi ce se zăresc în zare,
Soarele străluceşte şi-mi trimite o înbrăţişare,
Ce dacă zilele au trecut , vor mai fi şi altele,
Respir, trăiesc, zâmbesc, deschid ferestrele.
16.02.2016
-->
Comentarii