întrebări cu răspunsuri întortocheate
zămislesc propriul A.D.N. neştiut de nimeni decât de îngeri
si construiesc altfel de scări
doar albe, până sus, până dincolo de dincolo,
printre nori , la fel de albi
unde candele aprinse de suflet
ard întunericul prefăcându-l în lumină.
acolo se percep din aceleaşi întrebări, răspunsuri calde
şi atâta linişte, absolută,
ca o rugăciune desprinsă din Rai
pe aripi coborând albe ecouri,
si plouă pe suflet,
plouă cu lacrimi ,
plouă doar ude
iar amintirea cu sevă de rădăcini tresare.
simte cum gândul pluteşte,
eterul l-aduna a chip, un zâmbet ,
nemuritor
printre pomi înalţi cu ochii pe cer,
văzut şi de tine,
scrie psalmi cu aceeaşi sevă de rădăcini,
să cânte şi frunza când iarna o plânge
să cânte şi gândul trimis către mine
să cânte tot cerul în braţe cu îngeri
norii să plouă albul din aripi
pentru genunchi îndoiţi,
prin ei să curgă toţi psalmii
a rugă…
printre nori sa te simt din alb.
maria
17.06.2012
-->
Comentarii