priveghi

[Anişoara Iordache]

glasul unui vers 
la malul mării, 
spre a liniști depărtările... 
împresurat de orga de fulgere, 
priveghi la 
renașterea sufletului. 

neînflorit, 
copacul vorbește prin 
străluciri de stele
un bob zăbavă 
pentru a-ntoarce spre înțelepciune 
gândurile serbede 

omul, 
ținându-se de catarg, 
înfruntă marea.
pomul roditor 
reia firul zicerilor 
străbune. 

liturghii deschid cerurile,
prezicerile 
curg lin pe ape.
ascunse 
tâlcul și rostul 
cuvintelor .


singur prin ploaie 
ducând 
călătoarele vise-- 
pe legendarele trepte 
flori tămăduitoare 
din tulpina unui poem. 


tălpi pictate 
pe pardoseala unui cânt; 
nicio urmă din zbucium 
sunet prelung de bucium 
inima binevoitoare 
zămislește un zâmbet șăgalnic 



respirație 
în miezul poemului- 
marea-n reflux 
bătăi de toiag 
la ușa marilor 
praznice împărătești 


sorbind 
farmecul răsăritului 
îmbrăţişaţi. 
fără suflare clipa,
numai zbor,
numai zbor.


virând spre un albastru 
liniștitor 
cu inserții ale unei aurole boreale...
forfota lumii 
în urmă,
ca o mângâiere trecerea.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]