Strălucind ca metalul
întunericul se surpă în văi
oprind apele să răsufle în linişte.
Oblicul se termină vertical
şi totul se înveleşte-n lumină,
lăuntric sunt uimit de mirajul
care-mi urcă prin trup respirând verdele.
Deasupra caprele negre sar peste ţancuri
prinzând înaltul de părul auriu,
cerul cu o faţă de arc din faianţă
priveşte mirat cum se-ncheagă aromele
în conuri de brad.
Ziua aceasta se plimbă pe sine
cu aripi rupte din rai.

Comentarii