S-aşterne înserarea pe cerul plin cu stele
Şi se revarsă-n râul tăcut parcă de mult,
În oglindirea apei e joc a mii de iele
Cântul sfânt de îngeri, cu tine îl ascult.
Privesc pe luciul apei mirajul simfoniei,
Aud un sunet diafan de val ce spune
Despre a mea iubire, o odă a bucuriei,
Ce s-a pierdut cândva spre soarele apune.
Tăcerea mi-e răpusă de zbor de pescăruşi,
Ce desenează cercuri pe chipul lunii pline,
O hartă a iubirii ca floarea de brânduşi,
Ce-ndulceşte plânsul 'nălţat în rugi divine.
Tu îmi trimiţi lumina cerului, cântând
Valsul depărtării sub crengi înmugurite,
Pe râul ce ascunde tăcerile, plângând
În pietrele rămase, pe mal înmărmurite.
-->
Comentarii
va multumesc...sunteti minunati...
Multumes Mircea...
Rîul tăcut în...mirajul simfoniei
multumesc mult...
Felicitări!