Lumea e plină de lucruri bizare,
am adormit cu gândurile rupte de memorie
şi pe care le căutam
treceau pe lângă mine.
În avalanşa de vise fumega subconştientul,
dimineaţa, uitarea şi-a făcut datoria,
ziua a început cu provocări
în care şansele se jucau între ele
ca şi păsările.
Nu mi-am închipuit că un ochi atent
dintr-un colţ al vulnerabilităţii
ar putea desprinde bucăţi de cunoaştere
aşezate pe o pagină albă
pe care să le citească oamenii
de pe patea opusă a înţelegerii
cu adevărul răstignit.
Mie-mi scapă variantele goale
cu scorburi la mijloc
unde păsările îşi cresc puii
feriţi de duşmani.
Între timp mă obişnuiesc,
lumea în care învăţ să trăiesc
mi se pare că scârţâie la încheieturi
şi dacă devin dureroase
cineva schimbă ordinea lucrurilor
şi se reia totul de la capăt.
-->
Comentarii