Priviri amare
Privesc oceanul de verde,
În care se scaldă natura
În Lumina Domnului,
Care, la Ceas de Taină
Se îmbracă Lumea
Pentru o liniște sufletească,
Iertre, bunătate și credință.
Privesc și ascult glasul dezlegat
Al păsărilor, jocul lor nupțial –
Perpetuare aureolată.
Privesc totul cu ochii bolnavi
Dimprejur până în depărtare.
Ce pot desluși
Când am privirile-amare ?
Ion Părăianu
-->
Comentarii