Nu mai mi-e teamă de costume negre
croite pentru noaptea asta, special,
nici de schelete scârţâind funebru
în timpul unui dans la acest bal,
Ba chiar zâmbesc când feţe înnegrite
cu ochi holbaţi şi gura într-o parte
se sperie şi râd apoi cu lacrimi.
Uite, copiii nu se tem de moarte!
Strigoii? Sunt cuminţi şi chiar simpatici.
Zmeii şi monştri – inşi de catifea!
Iar dimineaţa coase, mături, coifuri
se-ntorc în ladă şi-s uitate-un an în ea.
Aşa c-a început de la o vreme
deşi, desigur, nu-i prea creştineşte,
să nu mă mai îngrijoreze Halloween-ul.
Un sigur lucru mă mai îngrozeşte:
Acest macabru carnaval cotidian
cu cărţi şi conştiinţe agăţate-n pom,
cu tot mai mulţi dovleci în loc de cap,
şi cu vampiri ce poartă măşti de om.
-->
Comentarii