Adânc, în timp, ca un boţ, o mână de pământ,
meşterul Tată m-a scos la lumină. Era cu mama,
la frământat lutul şi viaţa (a)luneca ca pe o roată,
roata olarului.
Era la o aruncătură de vremea lor. Adunau lemne
şi pietre de var să fie cald, să vopsească gardul
şi eu creşteam.
Mi-au făcut urechi să aud lăuntrul de dincolo de mine
şi am crescut
şi gură mi-au făcut să beau apă, de sete, de ploaie
şi am crescut
şi ochi mi-au făcut să văd, să păşesc în jurul lor cât
să prind
cheag la rece, în cuptor să intru pentru proba de foc.
Naşterea de Suflet.
13.01.2016 ora 16,24’
-->
Comentarii