Proliferare

Noaptea nu era neagră, era cenuşie,
stelele erau verzi, m-am lovit văzându-le,
drumul urma râul până la izvor
apoi intra-n tunel, trecea dincolo.
Tu ai plecat făcându-mi cu mâna,
era o chemare cu fructe pe braţ
Sângele era subţire, de iepure,
se aprindea ca un filament
sau ca o dâră de melc roşie
până la inima învelită din stânga.
Se succedau regulat clipele cu bătăi
într-un clopot al timpului tăcut,
în ochii tăi sticloşi de felină.
Totul era complicat, imprevizibil şi ascuns,
în dimineţi care se dezbracă agreabil.
Măştile propuse deveneau obişnuinţă,
intrau lent în carnea personajului viu,
proliferau normalul trăit anormal.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Mai Mult…
-->