PULS DE LAVĂ
au dizlocat un mal de cer
limbi de şarpe trezitor de infinituri
erupţii cu dragoni de iarbă
şi-un cartilaj de voluptate agăţat
de-un colţ de lună
vocala cea transfugă iertată fie
în pleoapă nepereche a iscălit rebelă
stigmat de nemurire
s-a întemniţat apoi în mine
Ană ce sângeră-n iubire brăzdata umbră
din lacrimi de zidire
din catedrală
cum mă vei răsfoi Părinte
să nu îţi prăbuşesc zenituri în puls de lavă
dintre atrii?
Comentarii