Binecuvîntarea divină m-adie cu zile,
Dar recunoștința mi-e greu ca s-o pun în file,
Căci mă-mpiedic de o codiță, pusă-n curbă,
Ce-mi taie calea, cu gînd rău, și mintea-mi conturbă,
Decisă să facă reguli, de-o apuc pe...centură,
Deslușind neînțelese gînduri, ce-mi ies pe gură
Într-un delirant expozeu, cu inocență
Încălcînd canoane, fără mustrări de conștiință.
Ca un jocheu, stăpînă pe un punct de vedere,
Neputința-mi speculează cu o mîngîiere,
Spunîndu-mi că nimic nu este așa cum pare
Și certitudinii să-i pun un semn de întrebare.
- Cînd imaginația bolnavă-ți joacă feste,
Împingînd mîna-n păcat, ca să dezbrace fuste,
Să-ți pui în hiat gîndul la sexualitate
Și imaginația s-o treci în realitate.
Despărțind apele, între banalitate și vis,
Umorul de bună calitate este permis
– Cu aluzii fine despre... punct și virgulă –
Chiar și într-un discurs serios susținut în aulă.
MdRaesculum 13.04.2013
-->
Comentarii
Mulțumesc, domnule Munteanu! Noi nu punem punct, ci doar o virgulă...O zi cu bucurii!
Mulțam fain, Lenuș! E un chin ca să pui semnele de punctuație și de nu le pui unde trebuie se schimbă sensuri...
Bineînţeles că ne place stilul umoristic
Cu drag
Mulțumesc, Mihaela și Lenuș! E o autoironie la modul de a "împăna" cu virgule sau punct și virgulă...
Măbucur că a plăcut stilul umoristic!
Frumoase versuri...Felicitări!
Interesante versuri! Felicitari!