O pupăză de modă veche
Lucra odat’ la un goblen;
I s-a prelins pe la ureche
Că vulpea-şi vinde-un Citroen.
Cu gândul la confort şi fală,
Se îndreptă spre telefon
(Visând intrarea-i triumfală
În micul codru anglofon):
-Hello, cumătră, eşti acasă?
I want to come, to see your car!
I am... o specie de rasă,
Ok la „chapter”-ul bancar!
Mi-am cumpărat şi bicicletă,
(Deja-i un lucru perimat),
Avut-am şi cabrioletă,
Nu că ar fi vreun păcat!
Încet-încet, veni momentul
Să mă modernizez şi eu,
Nu mă-ncuscresc cu indolentul
Ce se numeşte cimpanzeu!
-I’m here, of course! rosti roşcata,
Cu un calup de miere-n glas.
Ţi-o dau chiar azi pe „Bucălata”
(Cum o dezmierd de bun-rămas)!
Mi-s văduvă, biata de mine,
N-am ce să fac cu trei maşini,
Am rate de plătit, în fine...
N-aş oferi-o la străini!
Îi spuse-ndată de chiulasă,
Kilometraj şi culbutor,
Că-i un model de primă clasă,
Nu sărăcie de tractor!
Îi pomeni de baterie,
De anvelope şi de jenţi,
Că o aşa bijuterie
N-ar da-o pe un sac de cenţi!
Că stă „ca lumea” cu jiclorul,
Carburatorul şi biela,
Că o să-i ducă groaznic dorul,
Ca mândrul prinţ lui Cinderella.
Un conversation plin de vervă,
Ce pe moţată o stârni –
Pe vulpea cu o foame-acerbă,
Un minuţel n-o bănui.
Îşi deteră-ntâlnire-n grabă
Într-o poiană, către nord;
Şireata, slabă ca o gloabă,
Scăpată de-un atac de cord,
Înaintă spre îngâmfată
Şi cu o labă peste cioc,
O transformă pe-„aristocrată”
Într-un meniu, cu tot cu coc.
Când făloşenia e mare,
Atenţia e tot mai mică;
O năzuinţă de-afirmare,
Câteodată-i inamică.
Comentarii
Aurelia, doamna Dorina, Paul, Mimi, Ion Părăianu: vă mulţumesc de lectură şi votul de încredere! Cu drag,
Mulţumesc, Angela Burtea, de popas şi apreciere! Cu prietenie,
Frumos!