Putem greși căci este omenește
Putem călca în balta cu noroi
Când sufletul-i curat și se căiește
Iertarea se trezește sfântă-n noi.
Cu un cuvânt se-ntunecă văzduhul
C-o faptă poți stârnii furtuni și ploi
Când inima ce ține-n ea năduful
Privește împrejur cu ochii goi.
Putem să fim și răi și dușmănoşi
Căci este scris în legea lui "a fi"
Dar bunătatea ochilor pioşi
Îndeamnă sufletul a se căii.
Când fapta-ți recunoști cerând iertare
În suflet te pătrunde liniștea
Că lumea o să-ți pară-o sărbătoare
Iar tu te vei simții parte din ea!
de Gabriela Mimi Boroianu
23.11.2014
-->
Comentarii
Un poem superb...Felicitări!