Puterea iubirii

[Elisabeta Branoiu]

Uneori imi pun întrebarea:
cât de importantă e Iubirea?...
Concentrându-mă într-un fior adânc,
în focul lăuntric al existenţei,
descopăr, prin tot mai adânci înţelesuri,
că iubirea e Izvorul Vieţii.

Şi astfel, din profunzimea Iubirii,
prin Tăria Sufletului,
cu Puterea Dăruirii,
în Ogorul Bucuriei,
găsesc cum s-au conturat
toate Florile Fericirii.

Cugetând la acest fapt
de adâncime negrăită
‘Adevărul’ am aflat
şi am analizat, că trăsăturile,
dimensiunile, toate însuşirile
sunt tot mai adânc implantate
într-o negrăită ‘Unitate’.

Destinul îmi e scris, de asemenea,
pe drumul vieţii, să am fraţi gemeni
pană în clipa de apus,
mergând pe Calea spre Iisus.

Lămurind această problemă:
ce înseamnă cuvântul "Iubire",
mi s-a născut "Lacrima",
apoi în trup, o "Durere",
apoi a pătruns"Îndoiala";
dacă nu sunt decât o "Preinchipuire?!..."

Oare sunt ochii mei daţi
să privească dincolo de mine?
Pentru că firea ochilor mei
este să te privescă pe tine.
Urechile?... ştim prea bine, există,
dar nu pentru a mă auzi pe mine,
ci, să te ascult semenul meu,
fratele meu, tot pe tine?

Venind Îndoiala,
Mă mistuie Intrebarea:
"oare trăiesc viaţa mea?!
Nu cumva trăiesc viata ta?"
Că picioarele şi mâinile mele
sunt pentru a mă îndrepta
spre tine, a te îmbrăţişa.
Mirosul meu, mireasma mea,
gustul meu, toată făptura observaţi:
e construită şi orientată ca să meargă,
tot către ai mei gemeni fraţi.

Deci, modul de a-mi a pune întrebarea,
este că "eul posesiv" trebuie să dispară?
Atunci se pare că am avea o schimbare!
Şi ca să mă înscriu în eternitatea iubirii,
nu pot decât prin convigerea
că merg pe Calea Luminii?

Fiindcă în Lumină priveşti lumea
în Iubire, o îmbrăţisezi!
"Lumina şi Iubirea" în aceeaşi viziune
construieşte o altă lume.
Te instituie în "Adevăr".
Şi la modul cel mai concret,
Tu trebuie să vezi cu discernământ,
că amândouă vin fără excentricul "eu",
din generaţie în generatie
şi în ultima instanţă de la Dumnezeu,
prin spaţiu şi timp, de la începuturi,
din lumina cea pururea fiitoare,
cea neînserată, Cea de El ziditoare.

Aşadar, Iubirea mea e un fel de preludiu al vieţii
numai prin ea găsesc sensul existenţei.

Oare ce n-am înţeles eu?
De ce nu voi fi fericită singură?
De ce nu-L pot vedea pe Dumnezeu,
fără ca iubirea mea
să n-o răsfrâng, mai întâi,

asupra aproapelui meu?!...

[Elisabeta Branoiu]

Minunate,  PRIETENE ! Multumesc din suflet, binecuvantari si bucurii la tot pasul! Doamne ajuta!

[Lenuş Lungu]

Minunate versuri...Felicitări!

[LUNGU ELENA]

"Daca stelele mai pot darui LUMINA,

Daca cerul mai are LACRIMI,

Daca timpul mai ingaduie SUFLAREA ,

Este pentru ca DUMNEZEU este inaintea noastra."

[Elisabeta Branoiu]

Da, iubita Prietena! Si necuvantatoarele au aceleasi sentimente. Multumesc mult  Cu drag.

[Liliana Enescu]

  Iubirea naște și renaste mereu oriunde și oricând ;

  în flori ,in fluturi,in noi...

 

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]