Cuiele şi-au vindecat rănile.
Doar urme au rămas pe crucea noastră
şi călcăm apăsat, împinşi spre înaintea-napoia
din spate a vorbelor de gânduri ucise.
Se-ngrămădesc toţi să-şi miruie fruntea,
cu acatiste şi lumânări aprinse, în mână.
Se lasă, se calcă din urmă, pe aproape.
E ziua lui, a lui Toma şi (ne)credinţa din noi, dă năvală.
Nu mai auzim şoaptele cântate de Suflet.
Mi-e dor să-nvaţ despre Răbdare.
19.04.2015, ora 12,48’

Comentarii
multumesc cu sufletul Emilia, o zi asa cum ti-o doresti, Marius
Emoţionant!
multumesc din suflet Lenus, o seara minunata, Marius
multumesc din suflet Lilioara, duminica binecuvantata, Marius
,,Cuiele şi-au vindecat rănile.
Doar urme au rămas pe crucea noastră
şi călcăm apăsat, împinşi spre înaintea-napoia
din spate a vorbelor de gânduri ucise. ,,
Superb poemul!