Umbrele se aşază pe genunchii tăi
ferindu-se
de zăpuşeala amiezii.
De-aceea caut îndepărtarea lor
să le iau locul,
motiv să te pun în poeme
semn să-mi faci cu buzele arse.
Atunci îmi vei trimite chemările lunii
înierbate prin crânguri
şi trupul nu-l voi vedea de iarbă.
Mişcat mirosul câmpiei
are în el florile coapte
ale sânilor grei de tăcere,
rămân o noapte să mă ascund
în ochii tăi întrebători.
-->
Comentarii
Mulţumesc Lucreţia, pentru citire şi apreciere!
O noapte cât o viaţă de mare! frumoase imagini