RĂMÂNE SPERANŢA

RĂMÂNE SPERANŢA

Mi-ai dat din anii tăi, dorind să-mi fie bine
dar, o altă iarnă ce te ţine departe de mine
şi chiar dacă ninge cu fulgi mereu câte doi,
strângem la piept singurătatea tot amândoi.

Demult, ţi-au picurat privirile pe umerii mei
lacrimile perle sidefii s-au prelins peste ei
şi dincolo de părerile de rău ce ne însoţesc
ochii mei de rouă pe ţărm de vis te găsesc.

Paşii s-au rătăcit, tăcerea-i piatră de moară
şi n-am ştiut cât depărtarea o să ne doară,
mugurii tristeţii au plesnit, îs acum rămurele
iar fuioarele de vânt se-ncurcă des prin ele.

Sufletu' pustiu îşi oblojeşte durerea cu vers,
o terapie, dar nu-i defel puţin, acest univers,
singurătatea şi-a pus demult papuci de casă
dar, rămâne speranţa căci viaţa nu-i o farsă.

2 Februarie 2016 - MIT

1979341724?profile=original

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->