Ecou unui strigăt de nume nemaiauzit
mi-a blocat intrarea,
am pierdut gândurile din memorie,
miroase a ceva pus la copt
fără să-l recunosc.
Nu mă clintesc din hotărâre, nici din loc
deodată îmi vine un curaj nebun
când noaptea alunecă pe străzi în dimineaţă,
casele devin colorate
şi capătă individualizare proprie.
Drumul se opreşte la destinaţie,
porţile închise cu zăvoare de lemn
mă scot din sărite,
strig cu o turbare de câine
la o adresă inexistentă.
Fără să accept încurcătura
îmi vine un licăr de înţelgere,
de trupul se încovoaie rănit în orgoliu
şi spusele tale
îmi cad cu irizări reci pe frunte,
totul e un balsam pentru ochi.
-->
Comentarii