Răsăriri
Ai răsărit când rătăcit prin nori,
mă căutăm în zilele din vară,
când ziua mea s-a împodobit de zori,
cu albe aripi, ca să nu te doară.
Pare că ești un vis, alt început,
lumina care trece-n alt hotar,
spre necuprinsuri care m-au durut,
trăirea mea din sfântul meu altar.
Păreai o mare, eu un pescăruș,
izvorul vieții-n țărmul meu uitat,
cu aripi albe, ochii doar de tuș,
eu ca un râu, tu malu' ndepartat.
Ai răsărit sfânt gând în vis hoinar,
scânteia mea pe boltă-n taina nopții,
pe drumul meu tăcut și solitar,
din veacuri așteptat în fața porții.
Ai răsărit și îmi ești început
cuprins în taina dintr-un parc și-o toamnă,
sărutul tău la poartă n-a durut,
deși-ai plecat și mi-ai lăsat o rană.
Îmi amintesc cum ne plimbăm sub ploi,
și rătăceam prin frunze de stejar,
scriind iubirea-n taina cea cu noi,
lângă o poartă sfântă, ca altar.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Iubiti-va atunci!Sarutmainile,multumesc din suflet!