Dumnezeu
a creat marea,
apoi lebedele,
să lumineze marea
Adâncul mării e oul furtunii,
pedeapsa pentru tot
ce călcăm în picioare,
pentru inima devenită
sârmă ghimpată
şi ghiară
Dar lebăda înclină gâtul-val,
cântecul şi liniştea cântecului…
lumina din aripi
se răstoarnă pe ape,
nunta răscumpără
piatra,
pelinul…
Foto: Florica Sovaiala
Comentarii