Chiar e mai lungă
aşteptarea
când el îşi întinde arcul spre soare,
de lăcrimez în lumină
şi lumina mă mângâie,
până nu mă mai tem
de întunericul în care am fost
lăsat de alţii.
Pacea prin spusele mele
pecete rămâne să fie,
să mă vindec de toate relele
pe care am uitat să le fac,
dar mai presus de toate,
să mă vindec de dragostea ta
în care m-am trezit
de crucea iubirii răstignit.
-->
Comentarii