Îşi râde tutunul în dungile frunzei
când fumurile sale nesimţite
călătoresc pe unde sunt cumpărate şi se joacă
de-a v-aţi ascunselea cu aerul
fără să dea socoteală de răul
pe care-l face.
Îşi râde ţigara de fumători
pentru că filtrul se gâdilă în talpă
de buzele celui care-o aprinde
când sclipirea flamei de brichetă
dansează pe faţa ei.
Îşi râd ţigările de noi
când sughiţăm din cauza lor
pentru că ne gândim că
ne pomeneşte cineva
în timp ce fumurile lor
vizitează plămânii
fugind apoi nerecunoscătoare
mai abitir ca nişte stafii.
Îşi râd în barbă
fabricanţii de ţigări
distribuindu-şi marfa pe piaţă
cu sârguinţa caracteristică
de-a se-mbogăţi
de pe urma afumării
ce formează pieptul
după asemănarea unui horn.
Îşi râd mai nou omul în barbă
cu oxigenul în gură şi organele umane
distrându-se pe seama
scârbei şi-a fiorilor
când ne facem că ignorăm
imaginile de pe pachetele de ţigări.
Îşi scuipă fumatul râsul
în sufletul dependenţei
pe care n-o recunoaşte
mintea omului
gândind că e doar o toană
uşoară de care poţi scăpa oricând.
Râzi, fumatule, râzi!
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii