Neguri colindă păduri,
siluete de ceaţă
rătăcesc printre hăţişurile acestei iubiri
îndrăznind spre idealuri.
De neajuns, de necuprins
spre piscul încununat de albastru.
De jur împrejurul pământului,
doar cerul este acelaşi ostatic
îndurând penitenţa iubirii.

Comentarii
Calde mulţumiri, Maria Giurgiu!
Mulţumesc, Maria!
Frumoase versuri!Am poposit cu plăcere.Prețuire!
Cu preţuire şi drag!
Mulţumesc, Aurora!
Un text ca o picătură concentrată.
Felicitări!
.
Aurora, cu drag
Vă mulţumesc pentru trecere şi apreciere, Lenuş, Agafia şi Irina!
Am citit si am admirat, draga prietena!