Rătăcire(vis)
Mă rătăceam iubito,în repetate rânduri,
la marginea pădurii, din cerul de senin
și își râdeau de mine, mulțimea altor gânduri,
toate în aripi, roți și-n gândul anodin.
Mă rătăceam în vis, pătruns doar de lumină,
în geana zilei noastre, spre zori ce așteptau
și pașii-mi alergau spre ei fără de vină,
când gândurile rele, în mine triumfau.
Dar m-ai trezit din noaptea adâncă, mi-ai dat cerul,
în anotimpul care se-aduc bucate-n casă,
cu ploaia dintr-o gară, mi-ai învelit misterul,
și-ai pus apoi iubirea și frunzele pe masă.
Am luat o frunză apoi, cu mâinile în rugă,
ți-am scris pe ea iubirea, cea zămislită-n mine,
până la cer în stare, la tine să ajungă,
ca tu să-mi dai cărarea, prin spinii...către bine.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Multumesc din suflet!
Iubirea aduce lumina si sufla aur peste sufletele incarcate de dragoste. La fel si poemul acesta este unul ce tinde spre transcendent si luminaza adancuri nestiute ale firii umane. Felicitari!
Am luat o frunză apoi, cu mâinile în rugă,
ți-am scris pe ea iubirea, cea zămislită-n mine,
până la cer în stare, la tine să ajungă,
ca tu să-mi dai cărarea, prin spinii...către bine.
MINUNAT VIS....! FELICITARI !