La începutul anilor ‘40, în dotarea unităţilor româneşti de artilerie antiaeriană au intrat staţii radar germane, de tip Freya, Wurzburg şi Wasserman. După sosirea trupelor sovietice, acestea au fost considerate pradă de război, deci demontate şi trimise în URSS. Doar câteva staţii Wurzburg, deteriorate în cursul luptelor, au fost reparate şi au rămas în dotarea armatei române.
Violarea spaţiului aerian al României de către avioane din „blocul capitalist”, care aruncau manifeste şi paraşutau agenţi occidentali – situaţie care a durat până spre sfârşitul anilor ’50 – a determinat URSS să întărească mijloacele de cercetare a spaţiului aerian românesc.
S-au importat de la sovietici staţii de radiolocaţie americane, mobile şi modulate, care puteau fi transportate în diferite locaţii. Acestea au fost casate din ordinul sovieticilor, în 1954, când au fost introduse staţii radar de fabricaţie rusească (vezi mai jos un istoric foto).
Din 1955, an în care s-au înfiinţat trupele radiotehnice ale armatei, România a intrat în Tratatul de la Varşovia, iar dotarea cu mijloace de radiolocaţie a rămas tributară acestei alianţe.
În prezent, armata este dotată cu staţii radar performante, de tip FPS-117, de fabricaţie americană.
A fost odată o armă ~ Radiolocaţia... (azi e Ziua Radiolocaţiei!)
-->
Comentarii