Țăranul român
„În România avem mai mulți poeți decât români !”
(aforism de Girel Barbu).
*
Se scaldă luna într-un ocean albastru
Între doi nori giganți arși de lumină;
E-o seară minunată de toamnă
Și mere de aur licuresc în părinteasca grădină.
*
Coboară pe aripi crude de vânt
Caiere de parfum din viile dinspre Bude
Și gospodarii stau lângă teascuri
În mâini cu cănuțe, că nu vor să asude.
*
Spun șotii bătrânii; copiii surâd înfundat.
Ce vreme de spus basme în aste seri la țară,
Unde românul s-a născut, fără neștire, poet
Și... cunoscut se face în spațiul de-afară!
*
Cercuri de foc se zugrăvesc pe boltă
Din garderoba pădurii seculare;
Sunt semne că toamna-i stăpână pe vreme,
Deși e-nghesuită în lacome pântece, în hambare.
*
Tinerii adunați la hora țărănească din sat
Dansează, petrec, cum face țăranul român,
Atunci când îi este mai bine în ăst anotimp,
Și... pe vreme, el este, deasupra, stăpân.
*
ION I. PĂRĂIANU
-->
Comentarii